Ctitorii ei au fost Alexe Comneanu, împăratul Bizantului, si călugărul Calist Cotlomuseanu (sec. IX), un arab evlavios de la care îsi trage si numele.Din cauza ca mama acestuia era crestină, devine si el crestin, schimbându-si numele său arab, în Constantin, iar din călugărie, Calist. Mai târziu, această manastire a fost jefuită, iar Vodă Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă, domnii Tării Românesti, au refăcut-o si au împodobit-o din nou. Aici a fost Protas, fostul mitropolit al Ungro-Vlahiei Hariton (1372-1380+), din care pricină se mai numeste si Manastirea Sfantul Hariton. In 1766, a vietuit aici ca simplu călugăr Matei, patriarhul Alexandriei, care a înzestrat-o cu avere. Aici se află icoana Mântuitorului si a Maicii Domnului numită „Mijlocitoarea”, făcătoare de minuni. Are părticele de la diferiti sfinti: capul Sfantului Haralambie, piciorul Sfintei Ana, capul Sfantului Alipie Stâlpnicul precum si mâna stângă a lui Grigore Teologul, Sfantul Paraschevi , Sfanta Anastasia (izbavitoarea de otrava). Pe lângă cărti vechi de ritual si teologie, are si manuscrise, 94 pe pergament, cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. X-XIV-lea, 300 manuscrise cu materii si muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. In paraclis se afla icoana Maicii Domnului „Tare Aparatoare” (sec.XIII) – aparatoare de foc si de frica.
Această mănăstire se află în apropierea Kareii și a fost zidită în secolul al XII-lea de un voievod arab, care s-a încreștinat și s-a călugărit, schimbându-și numele din Cutlumuș în Constantin, iar mănăstirii i-a rămas denumirea de Cutlumuș, după numele lui cel vechi. Mănăstirea mai are și alte denumiri: „Mănăstirea voievodului”, „Lavra țărilor Române” și „Mănăstirea lui Hariton”.
Numirea aceasta de „Lavra țărilor Române” a primit-o datorită faptului că a fost foarte mult ajutată de domnitorii români și a avut foarte mulți viețuitori români, având în câteva rânduri și stareți români. În acea perioadă, la o strană se cânta grecește, iar la cealaltă românește.
Se spune că odată, năvălind barbarii asupra Sfântului Munte, jefuind și arzând mănăstirile, când au ajuns în apropierea Mănăstirii Cutlumuș, s-a lăsat o ceață atât de deasă și întunecată, încât barbarii nu mai vedeau nici la doi pași. Învârtindu-se în jurul mănăstirii, nu au reușit să o găsească, fiind acoperită de harul lui Dumnezeu. Astfel a scăpat mănăstirea prin minune de jefuire.
Voievozii români care au ajutat cel mai mult mănăstirea au fost: Nicolae Alexandru Basarab, Vladislav I, Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Radu de la Afumați, Mircea Ciobanu, Mihai Viteazul, Matei Basarab și mulți alții.
Pe teritoriul mănăstirii se află și Schitul Cutlumuș, închinat Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, în care, cu ani în urmă, se nevoiau foarte mulți români.
Mănăstirea are multe sfinte moaște, din care amintim: o părticică a Sântului Mucenic Evstratie, un deget al Sfintei Mucenițe Marina, moaște de la Sfântul Mucenic Chirie Pruncul, de la Sfântul Mucenic Eustatie Plachida, mâna stângă a Sfântului Alipie Pustnicul, capul Sfântului Haralambie, o parte din piciorul drept al Sfintei Ana și o părticică din Lemnul Sfintei Cruci.
Mănăstirea are în jur de 30 de monahi, în afară de cei care se nevoiesc în schit și chilii, aproximativ 40 de monahi, dintre care 9 călugări români, 3 în mănăstire, iar 6 în schit.
