Numele Stavronichita (crucea lui Nichita) l-a luat de la un scluptor de cruci, cuviosul Nichita, care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520. La 1525, Neagoe-Basarab a zidit aghiazmatarul si paraclisul, trimitandu-i bani pentru întretinere. Serban-Cantacuzino i-a făcut de asemenea îmbunătătiri. Biserica Sfantul Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei in 1765, care s-a săvârsit aici, fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră. I-a mai fost închinată si biserica Sfintii Apostoli din Bucuresti 1765. Icoane: O icoană a Sfantului Nicolae făcătoare de minuni în următoarele împrejurări: Pe la 1545, călugării au iesit la mare să vâneze peste pentru praznic. In loc de peste au scos afară această icoană si au asezat-o pe mal. Din locul unde a fost icoana, a izvorât aghiasmă, care este si astăzi. Istoricul acestei icoane este următorul: această icoană, încă din timpul iconoclastilor care, incercând sa o taie cu securea, s-a făcut ca o rană în locul acela si a început a curge sânge. inspăimântându-se, păgânii au aruncat-o în mare. In locul unde a stat s-a lipit o scoică care se vede si astăzi (icoana săvârsind minuni). Sfinte moaste are: Mâna Sfintei Ana, mâna Sfantului Elefterie si cotul de la mâna Sfantului Vasile-cel-mare, ale Sfintilor doctori fără de arginti Cosma si Damian si multe altele. In bibliotecă se găsesc multe manuscrise printre care 57 pe pergament, cuprinzând materii bisericesti din sec. XI-XIX-lea si altele.
Se află între Mănăstirea Iviru și Pantocrator. Despre numele mănăstirii se păstrează mai multe izvoare, dar cel mai credibil ar fi că și-a luat numele de la primii ei ctitori, monahii Stavru și Nichita, care s-au nevoit pe locul unde se află astăzi mănăstirea. Este cea mai mică din cele 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte. Prima biserică se spune că a fost construită în secolul al XI-lea, fiind arsă de trei ori.
În biserica mănăstirii se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, care a fost găsită în mare.
Odată, părinții mănăstirii au ieșit la pescuit și, aruncând mreaja în mare, când au tras-o la mal au văzut că în loc de pește, în mreajă se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, având pe frunte o scoică. Când au dezlipit scoica de pe locul unde fusese lipită, a început să curgă sânge, după cum se poate vedea până astăzi, iar pe mal, pe locul unde au ieșit din mare, a izvorât un izvor cu apă dulce.
Voievozii români care au ajutat această mănăstirea sunt: Vlad Vintilă, Radu Paisie, Ieremia Movilă, Matei Basarab, Ștefan Cantacuzino și alții.
Amintim și câteva din sfintele moaște ce se află aici: mâna Sfintei Ana, mâna Sfântului Elefterie, părticele de la Sfinții Trei Ierarhi și de la alți sfinți.
Numărul monahilor din mănăstire, precum și de la chiliile din jur este de aproximativ 60.
